Firenze

In Florenta secolelor XII-XIV, familiile puternice si influente ale orasului nu concureaza doar in comert si politica. Acestea incearca, de asemenea, sa se intreaca prin ridicarea unor turnuri inalte, cu baza patrata, ca simboluri ale statutului social. In Firenze, jucatorii sunt maestri constructori care lucreaza la proiectele familiilor pentru astfel de edificii. Fiecare participant se lupta pentru a obtine cele mai multe puncte de prestigiu prin finalizarea comenzilor primite de la familii si biserica, plasandu-si sigiliile pe lucrarile executate. Cand cineva isi foloseste ultimul sigiliu, ceilalti constructori mai au o singura tura inainte de punctajul final. Caramizile colorate reprezinta moneda acestui joc de societate, iar cartile pot ajuta sau impiedica progresul. In timpul unei ture, un jucator trebuie sa aleaga o carte din oferta, luand caramizile aferente si platind cate una pentru fiecare carte sarita. Exista posibilitatea de a schimba trei caramizi pentru una din oferta inainte ca jucatorul sa lucreze pe santierul sau. Participantii pot avea mai multe turnuri in constructie simultan. Totusi, pentru fiecare caramida adaugata intr-o tura, exista un cost suplimentar, iar daca vreun turn nu este continuat, acesta este demolat ca fiind o constructie abandonata.