Solferino 1859

Solferino descrie bătălia finală a celui de-al Doilea Război de Independență al Italiei, o victorie franceză nominală care l-a convins pe Napoleon al III-lea să încheie pacea fără a acorda prea multă atenție obiectivelor aliaților săi italieni. A fost ultima confruntare din Europa (poate chiar din lume) în care trei monarhi au comandat armate: micul Napoleon pentru francezi, Victor Emmanuel pentru sardinieni și Franz Joseph I pentru austrieci. Scara este de 600 de metri per hex, cu 1 oră per tur. Unitățile sunt brigăzi de infanterie și cavalerie, alături de baterii de artilerie la nivel de corp. Unitățile sunt evaluate după forța de atac, factorul de mișcare și coeziune, care reprezintă atât moralul, cât și numărul de pierderi pe care o unitate le poate suferi înainte de a se dizolva (2 pentru majoritatea infanteriei și cavaleriei, 3 pentru câteva, 1 pentru artilerie). Stacking-ul este limitat la o unitate de orice tip plus o unitate de artilerie suplimentară per hex. Orientarea nu are importanță pentru mișcare, dar afectează combat-ul: unitățile pot ataca doar prin cele 3 hexuri frontale și sunt penalizate dacă sunt atacate din flanc sau din spate. Command and control sunt de o importanță majoră. Majoritatea unităților sunt atașate unor formațiuni de nivel superior (corpuri pentru francezi și austrieci, divizii pentru italieni). O unitate este în comm