Storm Over Jerusalem: The Roman Siege

Până în anul 70 al Erei Comune (EC), provincia Iudeea se afla în revoltă împotriva Romei de aproape 4 ani. Protestele și revoltele începute în 66 EC s-au transformat rapid într-o rebeliune deschisă. Forța punitivă romană standard sub comanda legatului sirian Cestius Gallus, după ce a eșuat în cucerirea Ierusalimului, a fost anihilată la Beth Horon. Generalul Vespasian a primit comanda armatei romane din regiune cu ordinul de a înăbuși răscoala și a restabili ordinea. Tulburările de la Roma au dus însă la rechemarea lui Vespasian pentru a deveni Împărat. La începutul anului 70 EC, Împăratul Vespasian l-a trimis pe fiul său Titus (un viitor Împărat) împreună cu patru legiuni pentru a pune capăt rebeliunii din această provincie importantă. Titus a ajuns la Ierusalim în aprilie, găsind orașul încă în conflict intern. Pe parcursul rebeliunii, facțiuni iudee diferite au purtat un război fratricid acerb. Principalele facțiuni care se luptau între ele în Ierusalim în acel moment erau conduse de Simon bar Giora și John of Gischala. Odată cu sosirea lui Titus și a legiunilor sale, aceștia s-au confruntat cu o amenințare comună la adresa supraviețuirii lor imediate. Brutalul asediu al Ierusalimului a durat aproape cinci luni. În timpul asediului, zidurile orașului au fost străpunse.