Circadians: Chaos Order

Cutremurele inițiale au fost doar niște tremurături minore, dar pe măsură ce pământul a început să se dezintegreze, la fel s-a întâmplat și cu sentimentul nostru de siguranță. Am privit cum stâncile din Hytazch se prăbușesc în mare. Copaci străvechi și puternici, înghițiți de cavernele de dedesubt. Pe măsură ce apele creșteau, un vuiet puternic s-a auzit peste câmpii. Acesta nu era un strigăt de neîncredere sau durere, ci de jubilație. Cântecele au început să umple aerul pe măsură ce gazdele noastre, odinioară pașnice, se pregăteau acum de război. Deodată, la orizont, ceea ce păreau a fi niște fascicule uriașe de energie au țâșnit în adâncurile spațiului, înainte de a dispărea din nou. În ciuda undei de șoc inevitabile care se îndrepta spre noi, clanurile au continuat să aclame în timp ce se grăbeau spre originea strălucirii. Ce ar putea cauza o asemenea euforie? De ce să abandonăm prudența în favoarea haosului? Am ratat cumva ceva - o neînțelegere crucială a acestei planete și a locuitorilor săi? Ajunși la fața locului, am fost imediat aruncați în combat. De-a lungul peisajului se aflau șase structuri masive, dominând forțele care luptau mai jos. Păreau să pulseze și să pâlpâie cu o aură aurie. Ar putea fi acestea relicvele antice despre care vorbeau cei din Oxataya? Sunt atât de multe lucruri pe care încă nu le înțelegem, dar nu putem ceda în fața indeciziei. Vom...