Not War But Murder

3 iunie. Cold Harbor. Am fost ucis. Asa suna ultima insemnare din jurnal, gasita in buzunarul unui soldat al Uniunii mort. El insusi scrisese randurile, in timp ce in jurul sau, alti soldati notau nume si adrese de acasa pe bucati de hartie, fixandu-le pe spatele uniformelor. Acesti veterani stiau ce va urma, desi se pare ca superiorii lor nu. Trei corpuri de armata au lansat un atac necoordonat impotriva confederatilor bine fortificati. In doar opt minute, ofensiva a esuat. Peste 7000 de federali acopereau pamantul Virginiei. Cateva minute mai tarziu, au venit ordinele de reluare a asaltului, insa la fiecare nivel, de la comandant de corp la capitan, directivele au fost urmate doar prin intensificarea focului, majoritatea tras la intamplare, in timp ce trupele ramaneau pe pozitii. Grant a declarat: Regret acest asalt mai mult decat oricare altul pe care l-am ordonat vreodata. Astazi suna mai degraba a nebunie din Primul Razboi Mondial decat a parte din campania de succes a lui Grant pentru a incheia Razboiul Civil. Dar nu a fost atat de simplu de cealalta parte. In timp ce un ofiter CSA a numit-o poate cea mai usoara victorie oferita vreodata armelor confederate de nebunia comandantilor federali, din punctul de vedere al lui Lee, orice se putea intampla. Armata sa nu avea niciun regiment.