The Vampire, the Elf & the Cthulhu

J.- Noapte, întuneric aproape total. Doar rareori lumina palidă a lunii găsea loc printre norii groși pentru a ilumina ușor peisajul. Dar nu avea nevoie de lună pentru a-și localiza ținta, ochii săi puteau vedea în beznă mai bine decât oricine. Se mișca încet, nu pentru a evita zgomotul, mișcările sale erau mereu line, aproape eterice: niciodată în viața sa eternă nu fusese simțit de pradă; câțiva pași și ar fi fost la țintă. Era acolo, neștiutoare, neajutorată în fața atacului: o mișcare rapidă și decisivă, iar gâtul ei nici nu ar fi realizat că a fost străpuns. Fără griji, fără tensiune, calmul rece care îl umplea mereu îl făcea perfect pentru această sarcină. Deodată, bătaia unor aripi, o pasăre de noapte, nepotrivită și nedorită, a alertat creatura lipsită de apărare. Dar era prea târziu pentru a evita săgeata... H. - De ce nu își folosește tentaculele pentru a o distruge? B.- Care vampir are tentacule sau trage cu săgeți? J.- Din timpuri imemoriale, orcii sunt uciși de elfi cu arc și săgeți. B.- Ai transformat fata neajutorată, singură în noaptea întunecată, într-un orc putred?! Cine poate bea sângele mâlos, murdar și negru al unui orc? J- Nimeni nu va bea sângele o